Citim ce am scris despre Noi Înșine...

Din viața AA

Din viața AA (12)

Articole ce relatează aspecte din viața comunității AA din România

Categoriile copii

Ghid către AA

Ghid către AA (1)

Articole care prezintă sugestii, îndrumări pentru un nou venit... și nu numai

Vezi articole ...
Nașul ne învată

Nașul ne învată (2)

Articole cu sugestii pentru păstrarea abstinenței

Vezi articole ...
Divertisment

Divertisment (1)

Categorie pentru glume, întâmplări vesele, poezie, rugăciune, meditație, sport și orice ne mai ajută în petrecerea timpului în mod plăcut și în abstinență 

Vezi articole ...

Mereu am spus sau am auzit: ”Sunt recunoscător pentru abstinența mea”. Da, este un mod de recunoștință declarativă, dar noi trebuie să dovedim că suntem recunoscători prin acțiune – prin servicii în cadrul grupului și a comunității AA. ”În dar am primit, în dar dăm mai departe”

Mi s-a părut important să lucrez în grup, cu toată inima, la lucruri pe care înainte nu le-am făcut niciodată. Pentru mine una din cele mai importante experințe în AA a fost să descopăr zilnic ce este de fapt AA-ul. Serviciul făcut zilnic de membrii grupului m-au făcut să înțeleg că aceasta ține de unitatea noastra, dar nu numai atât, am descoperit mereu acele servicii generale făcute pentru comunitate: Întrajutorarea, tipărirea și distribuția literaturii, cooperarea cu profesioniștii din diferite domenii și multe altele făcute, desigur, prin voluntariat.

Evoluția și dezvoltarea mișcării Alcoolicilor Anonimi a fost, de la nașterea ei încoace, un progres continuu datorită serviciilor făcute de membrii ei. Așa cum spunea Preotul Meletios Webber la Conferința clericilor în recuperare de la Durău: ”Dacă lupta împotriva alcoolismului ar fi rămas la nivelul anului 1934, toți am fi morți”. Alcoolicii Anonimi timpurii au găsit o soluție de recuperare, soluție pe care s-au străduit să fie transmisă mai departe, de aici au început serviciile în AA. Recuperarea și unitatea asigură solidaritatea AA-ului determinând ca fiecare membru să fie recunoscător. Recunoștința se exprimă ea însăși, cel mai bine, când îi mobilizează pe membrii să poarte mesajul mai departe, nu numai alcoolicului care mai suferă, ci și în lumea din afară. Aceasta este una din multele fețe ale serviciilor.

Sunt multe provocări puse în fața celor care fac acest lucru. Sărăcia, lipsa literaturii, suspiciunile oficialităților și a grupurilor religioase, lipsa speranței sunt numai câteva din motive. Indiferent care sunt piedicile este încurajator faptul că membrii noștrii reușesc. Aproape fiecare membru poate fi un exemplu. Cu toate aceste rămân încă foarte multe de făcut, seviciile trebuie să funcționeze permanent. Aceasta nu numai pentru numeroșii alcoolici care au nevoie de ajutor, de acest program pe care nu-l cunosc, dar și pentru specialiștii care ar pute recurge la AA, dar nu sunt receptivi la extrordinara cale, care de cele mai multe ori se află la îndemână.

Cu mare teamă și nesiguranță, am pornit fără să fiu sigur ce fac scriind acest articol, mânat însă de o dorință de a servi comunitatea care nu numai că mi-a salvat viața dar mi-a și dăruit, pentru prima oară, un sentiment de responsabilitate și libertate ca ființă umană. Am făcut tot felul de servicii în grupul meu și drept recunoștință pentru ceea ce am primit am luat această hotărâre de a mă afla în fața dumneavoastră cu acest subiect dificil pentru mine, sper să reușesc.

Un nou venit care ajunge la grupul AA primește foarte multe informații privind recuperarea și a principiilor după care funcționăm noi. În majoritatea cazurilor, mulți dintre membrii sunt ignoranți în ceea ce privește funcționarea serviciilor generale ale comunității noastre și poate nu înțeleg importanța acestor servicii, bune nu numai pentru prezent, dar mai ales pentru viitor, pentru cei care vor avea nevoie de noi și de programul nostru. Comunitatea nu este limitată de spațiul ocupat de grupul nostru; trebuie să-i ajutăm și pe ceilalți să-și formeze o viziune mai clară și mai largă asupra a ceea ce facem, să-și dea seama că trezirea spirituală înseamnă o responsabilitate mare față de cei care au nevoie de noi.

Nu, Numai că am fost surprins de serviciul făcut zilnic de membrii grupului meu, dar am descoperit treptat toate acele servicii generale făcute de membrii comunității și de biroul GSO. Adevărata noastră provocare este să vedem recunoștința transpusă în fapte și nu în simple idei, cuvinte și stări comfortabile. Vom avea și vom auzi de succese și eșecuri, dar toate vor fi în folosul nostru, toate ne vor întări și vom merge mai departe pășind cu Pașii Programului AA, cu responsabilitatea alcoolicului recuperat. Doamne ajută!

Constantin - Suceava

Bună sunt Mircea și sunt alcoolic.

În calitate de delegat al comunității AA din România am avut onoarea de a participa, în perioada 12 – 16 octombrie 2014, la lucrările celei de-a 23-a Întruniri a Serviciilor Mondiale ale Alcoolicilor Anonimi (WSM 2014) care s-au desfășurat la Hotel Sofitel din Varșovia - Polonia. Tema întrunirii a fost “Cele trei moșteniri ale AA - Unitate, Recuperare, Servicii - vitale pentru toate generațiile”.

Am participat la această întrunire ca delegat la primul termen alături de alți 63 delegați din 43 de țări, aflați și ei la primul sau al doilea termen.     

Am fost întrebat... de mai multe ori cum a fost... și vă mărturisesc că este greu să descrii în cuvinte ceea ce este acolo. Apare acel sentiment că o rezumare la cuvinte dăunează... că este atât de departe de ceea ce este... Am să încerc totuși, în cele ce urmează, să descriu pe scurt, atmosfera de la acest important eveniment, contactele pe care le-am avut precum și diverse informații și sugestii care ar putea să fie utile comunității noastre.

La sosire, în aeroportul din Varșovia, am fost așteptați de voluntari, membrii AA din Polonia, care cu mașina personală ne-au așteptat la aeroport. Am stat puțin în aeroport până ne-am adunat de o mașină și în acest râstimp chiar spuneam cât de minunat este să te simți pe mâini bune... Cu acest sentiment am început incursiunea în serviciile mondiale și acest sentiment s-a instalat atât de puternic încât îl mai trăiesc și acum... 

Mda... îmi amintesc prima mea cunoștință cu AA-ul... un grup în care toți vorbeau și nu înțelegeam nimic din ce se întâmpla acolo... Nici nu aș fi visat atunci, darmite să intuiesc că AA-ul este o comunitate puternică... Da, acum știu, AA-ul este o organizație puternică, cu un suflet mare și  minunat, unit, ce are ca scop recuperarea personală și a celora care încă mai suferă. Acest aspect este atât de viu și atât de puternic resimțit la serviciile mondiale. 

Dar să revin... După formalitățile de cazare am primit materialele, programul și am fost informat din nou (primisem înainte pe mail programul) despre comisia din care fac parte. Lucrul pe comisii, specific conferințelor și întâlnirilor AA din străinătate îmi era cunoscut din participarea la conferințele din Anglia... însă aici programul era minunat îmbinat cu lucrul în întâlniri în plen. Pentru aceasta am fost informat asupra  regulilor organizatorice, în special aceea de a respecta timpii de începere a lucrărilor pentru că acestea începeau doar după venirea tuturor membrilor. 

Delegații la primul termen, așa cum am fost și eu, purtam un ecuson pe care apărea mare FIRST TERM... asta pentru a fi în atenția delegaților aflați la al doilea termen precum și a celorlalți participanți la întrunire pentru a fi sprijiniți permanent. Acest lucru l-am și simțit din plin și în mod plăcut pe tot parcursul întrunirii.

Mapa cuprindea în câteva pagini programul întâlnirii și în altele aproximativ 160 tot ceea ce urma să se întâmple și să se discute în întâlniri... M-a cuprins un soi de teamă pentru că nu pricepeam cum o să se poată parcurge atât de multă informație. Doar după întrunire am realizat... că ceea ce a fost, a fost cu mult mai mult de atât!   Programul fiecărei zile a fost foarte încărcat. Lucrările începeau la ora 8:30 și se încheiau seara la ora 19:00 cu pauza de prânz de o oră și alte trei pauze scurte de 15 min. Totul începea și se termina la cheie...   

România a fost prezentă pentru prima dată la serviciile mondiale la fel ca și Cehia și Irak... și când mulți și-au exprimat într-un mod atât de cald bucuria că ne aflăm acolo, m-au cuprins toate emoțiile. Este o stare atât de bună atunci când oameni la fel ca și tine îți arată și îți spun în felul lor că fiecare voce este importantă. Că nu suntem nici mai buni, nici mai răi și că experiența fiecăruia contează.

Phyllis, General Manager al GSO US & Canada, o femeie deosebită, a avut grijă ca noii veniți să fim menționați... și a mărturisit că față de noi are o bucurie în plus pentru faptul că ne aflăm acolo.  

Lucrările au constat din întruniri pe comisii, prezentările țărilor și rapoarte ale serviciilor zonale, workshop-uri și prezentări pe diverse teme, rapoarte ale comisiilor, sesiuni de împărtășiri... pe diverse teme de discuții, unele mai tehnice altele mai de suflet... însă în toate se simțea grija pentru membrii AA și mai ales pentru cei ce sunt chiar înainte de a face pasul către AA. Printre temele discutate amintesc doar: “AA și noile tehnologii: Cum să folosim mai eficient noile tehnologii de comunicare”; “Femeile în AA și implicarea lor în servicii”; ”Cum să transmitem mai eficient mesajul către tineri”; “Alcoolicii Anonimi - limbajul inimii” 

Într-una din zile, am avut ocazia să participăm la o întâlnire AA din Varsovia, una de la colțul străzii cum am spune noi. Grupul se ținea la subsolul unei biserici care era în reconstrucție. Însă nici un alcoolic dintre cei prezenți nu s-a sfiit să ocupe un loc pe bănci de lemn după scaunele de la Sofitel. Din contra... eram la fel... frați cu toți cei de acolo... Grupul era foarte numeros, avea peste 60 de membri, cu noi cam tot atâția a fost ceva minunat. Noi împartășeam în engleză, ei în poloneză... Nu erau translatori... însă, fără să înțelegem cuvintele,  simțeam în noi recunoștința lor pentru tot ceea ce facem. Subiectul a fost Unitate... și nici nu se putea să fie unul mai bun. Am plecat de acolo cu ochii în lacrimi și plin de îmbrațișări calde... de la niște anonimi atât de cunoscuți.   

Referitor la lucrări, cam pe acestea le-am simțit că ar fi de menționat în urma acestei întruniri, însă, ce doresc să subliniez... sunt aceste câteva impresii personale, acele câteva trăiri care nu o să le uit niciodată.  

Implicarea mea la acel eveniment a venit atât de neașteptat... nu credeam că o să ajung vreodată acolo, engleza mea scârțâie mai ales pe partea de exprimare... și eram total năpădit de acele emoții ce preced un mare eveniment din viață... Însă de cum am ajuns acolo, cum am spus, de când am fost preluat de la aeroport... m-am simțit ca acasă, m-am aflat printre prieteni, oameni asemeni mie care se bucurau și ei de un calm, o pace și o liniște molipsitoare... Încă din prima seară ne spuneam bancuri la masă și râdeam de parcă ne știam dintotdeauna. Am întâlnit și prieteni pe care îi cunoscusem la conferința din Marea Britanie... și asta mi-a fost de mare folos. Oricum, toți cei cu care am discutat sunt oameni foarte deschiși și dornici să sprijine cu experiența lor pe cei care au nevoie de ajutor. Nimeni nu refuză vreun dialog și nimeni nu afișează superioritate față de cei aflați într-un stadiu de început. Dimpotrivă, toți cei cu care am discutat și-au exprimat recunoștiința față de noi. 

După prezentarea pe care am făcut-o pentru AA-ul din țara noastră, în care mi-am exprimat recunoștința pentru ceea ce a făcut AA-ul din Belgia pentru noi, reprezentanta Belgiei, cu lacrimi în ochi a venit și mi-a zis că și ei ne sunt recunoscători pentru ceea ce facem. De altfel, toți îmi spuneau cam același lucru... că noi trecem acum prin ceea ce ei au trecut cu ani în urmă... că împărtășirile noastre le sunt de ajutor și că atunci când ne ajută... le este și lor de ajutor, le reamintește de alegerile bune dar și de greșelile trecutului pe care nu doresc să le mai repete. 

Am fost cuprins de o stare atât de bună pe tot parcursul întrunirii că nu îmi mai doream să se încheie... Este minunată această reunire pe viu a puterii, experienței și speranței, care se regăsește din plin în Întrunirea Serviciilor Mondiale ale Alcoolicilor Anonimi. A fost o manifestare impresionantă a modului în care niște alcoolici reuniți din toate colțurile lumii au onorat cum se cuvine Moștenirile AA - Unitate, Recuperare, Servicii. 

Foarte greu m-am despărțit de cei prezenți acolo și de tot ce a fost... Am făcut invitații pentru toți cei prezenți să ne viziteze țara și comunitatea, oricând pot și doresc.  În drum spre casă, mă gândeam deja cât de mult vreau să împărtășesc aceste trăiri cu voi toți, cu membrii comunității noastre și mi-aș fi dorit ca să puteți participa cu toții acolo pentru a înțelege cu inima frumusețea serviciilor în AA. Mulțumesc tuturor celor ce au făcut posibilă participarea mea acolo și sunt recunoscător pentru tot ce am primit și știu că toate sunt mai minunate, atunci când sunt date mai departe...

Acum, după doi ani, am bucuria de a reprezenta România ca și delegat la al doilea termen (adică particip pentru a doua oară)  la New York. Prezență facilitată de AA-ul din Marea Britanie... cărora le suntem recunoscători. Coincidența face că biletul de avion pentru New York este cu escală în Varșovia... Parcă este o invitație la o reamintire a celor petrecute acolo pentru a le duce mai departe. 

Având în vedere că această întâlnire se desfășoară în New York, orașul care pentru AA înseamnă atât de mult... sper să vă pot aduce mai multe impresii de bine și un impuls pentru a continua pe acest drum al serviciilor care aduce cu mult mai mult decât simpla abstinență.

Vă mulțumesc și vă sunt recunoscător!

Mircea – delegat WSM pentru România

Bună, mă numesc Marius și sunt alcoolic însă pentru 4 zile modul meu de prezentare a fost: I am Marius and I am an alcoholic.

Asta este denumirea corectă în limba lui Shakespeare, engleza. Pentru că în urma recomandării făcute de GSO România, am fost în calitate de observator în Anglia, la conferința de lucru a GSO UK de la York, capitala AA a Angliei și fără să exagerez, a Europei. Nu o să insist asupra călătoriei, a fost obositoare și fără incidente. Am dormit pe apucate câteva ore și din trenul dintre Manchester și York am observat doar stilul consacrat și conservator de construcție al caselor din UK, care cred că e neschimbat de sute de ani…

M-a uimit absența blocurilor de locuințe... și prețurile uriașe. Or fi având ei salarii mari, dar costul vieții de acolo depășește orice imaginație. Concluzia mea a fost că într-adevăr câinii nu umblă cu covrigii în coadă nicăieri…

Despre găzduire… A fost la înalțime. Hotelul, mesele, confortul, sălile de desfașurare, totul a fost impecabil.

În prima seară, joi, nu erau prevazute activitați, am fost invitați să participăm la o ședință de grup, undeva în apropierea hotelului. Am avut primul șoc la acea ședință. Pentru că am simțit acolo ceea ce nu am simțit nicăieri într-o ședința AA. Nu aș putea să descriu exact de ce. Poate ca tonul deloc serios al celui care conducea ședința… glumele presărate de toți cei care au luat cuvântul, preambulul prescurtat și atmosfera deloc protocolară, fără prea multe formalități. Doar rugăciunea de seninătate, momentul de reculegere și preambulul citit în 2 minute, după care s-a trecut la tema zilei, care a fost pasul 4. Treabă serioasă, nu-i așa? Da de unde… Cineva ales de grup a luat cuvântul și pe un ton umoristic a prezentat modul cum a dus la capăt pasul 4. Cum a fost sprijinit și ajutat să facă acest pas, ce piedici a întâmpinat și toate astea presărate cu glume… Cam dupa o oră, tradiția 7 și credeam că s-a terminat ședința. M-am ridicat și intenționam să plec… noroc ca Mircea, celălalt român prezent acolo, mi-a spus ca nu se terminase… A mai urmat încă o oră, tot pe același ton destins și hazliu… Au luat cuvântul toți cei care au dorit să împărtășească ceva din pasul 4, și hohotele de râs păreau că nu se mai termină. Rugăciunea de seninătate, cafea, ceai, prăjituri și ședința s-a încheiat. 

Buna dispoziție nu i-a părăsit pe participanți nici după ședință. Aproape 40 de oameni povesteau și glumeau pe seama lor… Ne târâm obosiți la hotel…

În dimineața zilei următoare aveam o pauză de 2 ore după micul dejun. Împreună cu Mircea ne-am deplasat la sediul GSO din UK, unde am vizitat și muzeul AA din York. Un loc încărcat de istoria AA, am văzut pentru prima dată BigBook în versiunea inițială și am înțeles de ce i se spune așa... Pe un perete era afișat și câteva pagini așezate într-o ramă. Am întrebat ce reprezintă acele pagini. Mi s-a răspuns că este vorba de un decret regal, semnat de regina Angliei, prin care se recunoaște AA-ul ca metodă de recuperare din alcoolism. Era datat din 1985…

Ne-am întors la hotel, ne-am luat cravatele, și ne-am prezentat la muncă... Cerusem cu o zi înainte să fiu mutat la comisia care discută despre recunoașterea grupurilor online ca fiind grupuri AA. Așa că după deschiderea oficială a conferinței, s-a trecut la modificările intervenite în program. Mi-a venit să intru în pământ când mi-am auzit strigat numele, modificarea comisiei fiind se pare cea mai importantă modificare intervenită în desfașurarea conferinței… Așa că m-am prezentat la comisia nr.1 din sala Craig.  Și a început ședința de lucru prezidată de un olandez, care reprezenta Europa continentală. Fără prea multe introduceri, preambulul, momentul de reculegere și s-a trecut la discutarea întrebărilor la care trebuia să dea răspuns comisia. Am luat loc între un german care avea vârsta de 76 de ani și 41 de ani de abstinența și vechea mea cunoștință de la Alba-Iulia, James, editorul revistei Roundabout. Am realizat că la masa aceea eram un puștan... grădiniță e puțin spus. Cu abstinențe de la 15 ani în sus și muncă în serviciile AA de ani de zile, femeile și bărbații de acolo nu m-au făcut să simt vreun moment că nu era locul meu acolo. Pentru că nu am simțit nici urmă de orgoliu pentru realizările lor… Mi-a venit rândul să mă prezint, am prezentat și activitatea mea din România și am prezentat motivul pentru care am solicitat schimbarea comisiei. Și discuțiile au început... M-am felicitat pentru faptul că am cerut să fiu schimbat, problemele discutate în comisie au avut darul să mă pună și pe mine pe gânduri… Recunoașterea unui grup AA online ca fiind un grup de sine stătător?  Ar trebui să fie înscris la New York, ca fiind grup de sine stătător?  Cum se poate efectua tradiția 7?  Este asigurat anonimatul în aceste sedințe?  La ultima întrebare m-am bucurat să pot să asigur membrii comisiei că nu există nici un pericol.

Au luat cuvântul toți cei care au cerut să vorbească, și au exprimat punctele de vedere a regiunii pe care o reprezintă acolo… În prealabil fusese făcut un sondaj de opinie privitor la aceste întrebări la toate grupurile din UK.

Democrație. Chiar dacă unii aveau o altă părere personală decât cea exprimată de sondaje, au susținut punctul de vedere al regiunii.. Așa că după 2 zile de discuții, s-a ajuns la vot, care a fost unanim în comisia din care am făcut parte. Discuțiile au fost liniștite, fără contradicții, era de asteptat…  Și totuși a fost ceva care aș putea să spun că m-a impresionat în mod neplacut. Având aceste abstinențe uriașe, vârstele celor prezenți în comisii în mod evident au fost destul de înaintate.  De aici și problema pe care am observat-o… Părea că membrii comisiei nu au cunoștințe despre grupurile online, nu participaseră niciodată la așa ceva, nu știau despre ce urma să se discute… Tehnologia era in mod evident superioară... De aici uimirea mea. Pot să înțeleg conservatorismul ca o caracteristică a englezilor dar lipsa progresului nu pot să o explic… La încheierea discuțiilor membrii comisiei mi-au mulțumit personal pentru că am reușit să explic ce se întâmplă în aceste grupuri și să explic modul lor de funcționare. M-am întrebat însă ce decizie ar fi luat comisia dacă nu aș fi fost prezent acolo? Un mare semn de întrebare… Am ajuns la concluzia că uneori vârsta poate fi un impediment în dezvoltarea și progresul AA. 

După încheierea ședințelor în comisii, am participat la o ședință comună cu toți reprezentanții regiunilor, în număr de vreo 120, la prezentarea dării de seamă AA GSO din UK. În această ședință, toți cei responsabili din GSO cu diverse sarcini și-au prezentat activitatea și s-au supus la vot unele modificari. S-a discutat despre reviste, telefoane, aparițiile în ziare, TV, website, activitatea financiară în amănunt... Iar întrebările nu au încetat să curgă... Însă tot într-o atmosferă hazlie… 

După încheierea acestei ședințe, am primit un raport cu rezoluțiile adoptate de către comisii și voturile din comisii, urmând ca în ultima zi, duminică acestea să se discute și să se supună la vot de către toți reprezentanții din regiuni. Lucru care s-a și întâmplat. S-a trecut la discutarea hotărârilor discutate în comisii, s-au pus întrebări, s-au adus modificări, s-a votat pentru sau împotrivă... după care împreună cu Mircea, ne-am luat ramas bun... Un drum lung și obositor înapoi. 

Concluziile mele personale pe care mi le-am format având discuții cu diverși membri AA de acolo.

Anonimatul e literă de lege. Mergând până acolo încât email-urile sunt parolate. Nu există numere de telefon personale. 

 Comisiile discută despre mărunțișuri, modificări minore care trebuie aduse regulamentelor de funcționare deja existente. Dar asta pentru că mecanismul e deja bine pus la punct... Nu au nevoie de decizii majore, greu de luat…

Comisiile răspund întrebărilor, solicitărilor venite de la grupuri.

Homegroup (grupul de acasă) e văzut ca celula de bază definitorie pentru AA. Are o cu totul altă semnificație pentru ei decât pentru noi.

Transparență totală în tot ce privește deciziile și discuțiile la nivel înalt din GSO.

Am asistat la luarea unei decizii istorice in ceea ce privește excluderea din Grupul AA a persoanelor turbulente.

Serviciile din cadrul grupurilor... sugestia și exemplul personal impune o conduită de implicare a tuturor membrilor unui grup în activități.

Stabilitatea AA din UK se datorează seriozității cu care toată lumea își face treaba. Probabil și datorită conservatorismului, a educației primite.

Umorul e absolut necesar în orice situație. Atmosfera de la grupuri e menținută în aceasta linie.

Piramida AA e cu vârful în jos, atunci când se discută despre servicii. Totul pleacă de la grupuri, nu există genii, guru sau alt tip de personalitate care să uimească cu înțelepciunea și viziunea…

Principiul schimbării… Au cu ce, domnule! Anul viitor din comisia din care am făcut parte nu o să mai participe decât 2 persoane, din 12. Iar înlocuitorii vor fi cel puțin la fel de calificați...

A fost o experiență de viață și viziunea mea de ansamblu asupra AA din lume a căpătat alte dimensiuni. Am vazut grupuri din toata Europa, direcția de urmat însă pentru toți e Yorkul. 

Chiar dacă diferențele de cultură sunt evidente, alcoolici au același suflet peste tot și suferim de aceeași boală.

Mi-am dorit să împărtășesc din experiența grupului nostru din Constanța deoarece mi-a dat o nouă forță și speranță prin creșterea noastră. A fost (este si acum) un fel de... ce obișnuiam să fim, ce s-a întâmplat și ce suntem acum. Eu îl consider și acum grupul meu de acasă, unde am avut un mix bun în calitate și cantitate a abstinenței, unde am deschis ochii conștiinței și unde m-am regăsit ca om.

Purtarea mesajului s-a realizat prin aducerea recuperării și abstinenței noastre în serviciul AA prin unitatea de grup. Cei prezenți la reuniuni au considerat că participarea , este mâna întinsă reală a AA. Din partea grupului din Constanța o importanță deosebită în purtarea mesajului a avut-o prietenul nostru Cătălin împreună cu diverși membrii ai grupului, care prin vizitele făcute în penitenciarul din localitate, la spitalul de psihiatrie, întâlnirile cu medicii și prin licee, interviul la radio au purtat mesajul AA în timp real, iar prin prezența lor au dovedit că se poate.

Am făcut tot posibilul ca să facem grupul nostru să crească și să se extindă și atunci când aceasta nu a crescut, am fost un pic supărați. Fiecare membru obișnuiește să aibă  un interes real și constant în recuperarea celorlalți membri. 

Serviciile în AA nu înseamnă numai a transmite mesajul ci și a ajuta la recuperarea celorlalți și implicit a noastră  prin modul nostru de acțiune.

A fi activ în propriul grup poate implica, de asemenea,  activitatea de voluntariat pentru a întâmpina noii veniți, pentru a aranja scaunele, a face cafeaua, a aranja literatura pentru întrunire ca și a o strânge după terminarea întrunirii, în același sens, după ce întâlnirea s-a terminat,  curățenie, aruncarea sau spălatul paharelor murdare, ducerea gunoiului și altele. Cineva trebuie să facă acest lucru și chiar dacă există o persoană care o face în mod regulat, ne putem oferi ajutorul.

După ce m-am mutat la Bucuresti am constatat cu plăcere că nu există diferențe mari în a face servicii în AA. De fapt m-am simțit ca acasă și am fost întâmpinat cu multă căldură la Grupul Unu Obregia, ca dealtfel și la celelalte grupuri din București la care am fost la întruniri.

Mai există un mod de a face servicii în AA și anume prin postările pe diferite site-uri sau grupuri de profil respectiv ,”Forumul AA”, revista AA ”Noi Înșine”, pagina de facebook a respectivei reviste, grupul ”Prietenii lui Bill”. Oameni care împărtășesc cu ceilalți din literatura AA, și nu numai, oameni care prin postările lor ne țin la curent și conectați cu Abstinența, oameni cărora le sunt profund recunoscător.

Eu consider că în afară mă ține abstinent, această călătorie în serviciu mă învață noi abilități, noi talente dacă vreți, care mi-aduc satisfacție morală, seninătate în orice altă activitate a vieții mele, nu numai în AA. Fiind gata să ajut - oricând, oriunde.

Pentru mulți dintre noi cei în procesul de recuperare, Serviciu General este, probabil, un pic prea mult. Serviciul General nu poate fi pentru toată lumea. Nu avem nevoie să ne simțim forțați sau presați să lucrăm în comitete sau intergrupuri - și nimeni din AA nu va încerca să ne impună un astfel de program, dacă nu suntem interesați sau pregătiți. Sigur, ți se poate sugera, chiar să fii încurajat. Însuși dr. Bob a spus odată (mai mult sau mai puțin în aceste cuvinte), că, dacă nu vom reuși să dobândim un spirit al serviciului, vom fi ratat cel mai mare cadou pe care AA îl are de oferit - capacitatea de a da abstinența  noastră mai departe și astfel să o păstrăm.

Să mergem direct la sursă pentru a afla ce spune AA despre serviciu:

În Moștenirea Serviciului în AA  ( AA’s Legacy of Service în original) Bill W. afirmă destul de succint:

 "Al  Doisprezecelea Pas al nostru - care poartă mesajul - este serviciul de bază că, Comunitatea AA dăruiește; acesta este scopul nostru și principalul motiv al existenței noastre. "

Bill W. continuă să spună că este mai mult decât doar un set de principii. Mai degrabă, este o societate de alcoolici în acțiune.

Serviciul este de fapt a treia Moștenire a AA – urmând după prima Moștenire AA – Recuperarea și a doua Moștenire a AA - Unitatea. După cum scrie și în broșurile AA: "Serviciul către alții și către Comunitate ne amintește că datorăm abstinența noastră muncii membrilor  dinaintea noastră, și că de abstinența noastră continuă poate depinde sutele de mii care încă mai au nevoie să învețe despre AA."

Iar ajutându-i pe unii dintre acești nou-veniți poate face parte din viitorul tău.

Abstinență senină! Doamne ajută!

Fane.

Nu putem fi o persoană schimbată dacă nu suntem dispuși să facem schimbări. Lucrul în programul AA ne implică în schimbare personală, trebuie să mergem mai departe chiar dacă la început nu am fost dispuși să o facem. Trebuie să acționăm și când nu reușim, trebuie să o reluăm din nou și din nou, Pașii 4 și 5 ne vor ajuta să descoperim defectele, calitățile și neajunsurile noastre.

Când suntem dispuși să începem, smerenia trebuie să fie pe primul loc, ea este o parte esențială a progresului nostru spiritual. Vom analiza cu smerenie și onestitate cine am fost , cine suntem , unde am greșit și ce trebuie să facem cu propria noastră viață , nu a altora. Vom merge pe propriul nostru drum, nu pe drumul altora.

Este mult de lucru și de aceea va trebui să fim serioși, disciplinați și angajați, efortul și acțiunea aduc libertatea.

Vom începe procesul schimbării prin inventarierea defectelor noastre de caracter, acțiuni și sentimente. Începem ușor procesul de corectare, care este un proces lent, în timp, nimeni nu se schimba dintr-o dată, ele, defectele, dispar pe măsură ce devenim conștienți de ele, proces ce poate dura ani. Schimbarea necesită gândire și planificare, efort și acțiune. Începem prin schimbarea gândului și apoi a comportamentului, schimbarea numai a gândurilor nu vor produce schimbarea comportamentelor, alteori se întâmplă invers, schimbarea comportamentului produce schimbarea gândului. Este nevoie de un nivel ridicat de interes, dorință și angajament și de vigilență constantă, să fim sinceri și cu un curaj umil dispuși să facem ceea ce trebuie să facem, chiar dacă doare.

Unele dintre defectele noastre se vor lipi de noi, in ciuda eforturilor noastre de a le elimina. Fiecare ne naștem cu un temperament genetic. Putem modifica , educa deforma aceste trăsături dar, nu le putem pierde, desființa. Unii se înfurie rapid alții mai greu, unii sunt singuratici, alții dimpotrivă, unii luptători, alții iubitori, este modul de comportament al genelor noastre,  Cunoscând aceste caracteristici învățăm să le respectăm puterea naturală, însă învățăm și cum să le temperăm, să nu le dăm posibilitatea să dețină în totalitate controlul.

Descoperind defectele noastre ne vom da seama că nu ne vom prăbuși, nu ne vom trezi fără apărare împotriva vieții, în schimb vom deveni mai puți fragili, mai puțin explozivi și mai puțin rigizi. Abătându-ne de la căile noastre vechi, avem speranța unui mod fericit de a trăi.

Să nu vorbim numai de defecte, noi avem și multe calități pe care va trebui să le cunoaștem și să le dezvoltăm. Ele fac viața noastră mai bogată, mai împlinită, mai fericită, ele ne dau un sentiment de bunăstare. Ele pot fi calități fizice, mentale sau emoționale.

Un nivel ridicat de încredere poate constitui un avantaj, este o atitudine specială sau un talent, poate fi o abilitate înnăscută de a obține aprobarea. La alții sensibilitatea este un avantaj, este un sentiment instinctiv de auto-supraviețuire. 

Calitățile noastre pot fi ascunse sau evidente, pot fi descoperite și dezvoltate, ele așteaptă să fie date în folosință.

ATENȚIE! Schimbarea poate fi riscantă. Programul de 12 Pași nu garantează rezultate specifice la schimbările pe care le facem. Schimbarea poate da naștere la alte comportamente, poate la fel de nocive. Vom încerca poate să controlăm viața altor persoane și să le dirijăm după noile concepții ale noastre. Când refuzăm invitația unui prieten de a lua masa la un restaurant, pe motiv că nu mai mergem la restaurant, aceasta nu mai poate fi reînnoită. Când ne-am oprit din băut și nu mai frecventăm barul unde eram cu prietenii riscăm să petrecem multe seri singuri. Nu întotdeauna atunci când facem schimbări in modul nostru de viață cu ajutorul metodelor pe care le învățăm în programul de 12 Pași coincid cu ceea ce se întâmplă în viață. 

Schimbarea este dificilă. La un moment sau altul fiecare dintre noi va crede că a scăpat de un defect, când de fapt el ia o nouă înfățișare. De exemplu trecerea, de la izbucniri de furie bestiale la manipulare nu este recuperare. Nu este sănătos, doar pentru că am zâmbit în loc de a țipa, dar rămânem cu aceiași furie. Noi trebuie să rămânem mereu conștienți de puterea defectelor noastre și să nu ne amăgim cu înlocuirea lor cu alte defecte care pot produce chiar mai multă durere înainte de a înțelege propriile noastre jocuri. 

Schimbarea se produce lent. Schimbarea profundă și de durată vine încet, mult mai încet de cât suntem noi nerăbdători să vină. Uneori avem explozii de înțelegere și de creștere spirituală rapidă și suntem încântați de progresul nostru, dar ele nu vor dura. Schimbările se produc printr-o practică de zi cu zi, gândire și acțiune continuă. Vom petrece probabil, tot restul vieții noastre în creștere spirituală, de eliminare a defectelor , de dezvoltare a calităților și de eliberare din neajunsurile noastre. Este o modalitate nouă de a trăi.

 Constantin

Tradiția chip-urilor, monezilor, medalioanelor destinate aniversărilor variază în diferite forme și este interesant să cunoaștem câte ceva despre istoria lor. 

Nu există nici o dovadă că primii membri AA ar fi păstrat vreo amintire specială cu scopul de a le aduce aminte de importanța abstinenței lor.

Clarence H. Snyder a băut pentru ultima oară pe 11 Feb.1938 și a purtat un medalion de argint in care dădea câte o gaură pentru fiecare an de abstinență, a dat 46 de găuri. El a înființat Grupul AA Nr. 3 în Cleveland în 1939, la început în acest grup se înregistra o rată de recuperare mai mare de cât în grupul Lui Bill şi a lui Dr. Bob luate împreună.

Sora Ignaţia, călugăriţa care l-a ajutat pe Dr. Bob să pună bazele programului de spitalizare din spitalul Sf. Toma din Akron a fost prima persoană care a folosit un medalion la Alcoolicii Anonimi. Ea le dăruia bețivilor care aveau 5 zile de nebăut după ce plecau din spital un medalion cu Sfânta inimă a lui Iisus Hristos, indicându-le că acesta reprezenta un angajament către Dumnezeu, către AA și recuperare, și că dacă aveau să bea , atunci aveau responsabilitatea de a-i returna ei medalionul înainte de a bea.

Practica de a dărui medalioane cu ocazia unor zile speciale de abstinență este atribuită Grupului Elmira, N.Y. în 1947. Sărbătorirea aniversării vine de la Grupul Oxford, ei sărbătoreau renașterea spirituală. Membrii AA au ales ca zi aniversară ziua când au băut pentru ultima oară.

Primele sărbătoriri i-au făcut pe acești membrii să se îmbete, iar Dr. Harry Tiebout a fost rugat să examineze problema iar el a comentat acest fenomen într-un articol intitulat ”Atunci când marele EU devine NIMENI(AA Grapevine Sept 1065).

”Practica sărbătoririi a unui an de abstinență cu un tort a făcut ca anumiți membrii să se îmbete la scurtă vreme după celebrare. Se părea că unora nu le era bine cu prosperitatea pe care o dobândiseră”

Publicația AA Grapevine a scris multe articole despre monezile și torturile de la aceste aniversări. Iată câteva dintre acestea:

• Februarie 1948 – De ce atâtea felicitări? ”Atunci când ne batem pe umăr unul pe celălalt ne facem mai mult rău”

• Iulie 1948 – Grupul din Larchmont oferea o cămilă de bronz lipită de o bucățică de lemn de mahon celor care împlineau 1, 5, 10 ani de abstinență

• August 1948 – Grupul Artesia N. Mexic dăruia bucățele de marmură tuturor membrilor, dacă erai prins fără bucățica de marmură sau o pierdeai plăteai o amendă de 25 de cenți. Fondurile mergeau către Fundație.

• Iunie 1953 – Grupul din Portland avea jetoane de poker de 9 culori. Albul reprezenta perioada de probă de o lună. Dacă păstra abstinența o lună atunci, el va primi un jeton roșu. Jetoanele care urmează sunt albastru pentru două luni, negru pentru trei luni, verde pentru patru luni, albastru transparent pentru cinci luni, auriu pentru șase luni, roșu străveziu pentru nouă luni și un jeton complet transparent la un an de abstinență pe care sunt gravate aurit inițialele AA împreună cu o felicitare semnată de toți membrii prezenți la întâlnire.

• Ianuarie 1955 – Charlotte, N. C. ”Atunci când cineva o apucă pe Drumul cel Lung la sfârșitul unei ședințe AA, acesta primește un jeton alb atunci când admite în fața celorlalți membrii că acceptă preceptele AA-ului și își începe abstinența. După trei luni aceasta se schimbă cu una roșie, la șase luni se schimbă cu una translucidă de culoarea chihlimbarului. Moneda de nouă luni este verde iar cea de un an- albastră. În anumite grupuri un sponsor înmânează sărbătoritului o monedă de argint gravată pentru cinci ani de abstinență.

• Martie 1956 – Alton, Ilinois Autorul i-a dăruit prietenului său o monedă în prima zi cînd a venit la grup, spunându-i să o accepte în spiritul de membru al grupului, și dacă dorește să bea , atunci să arunce moneda înainte să bea.

• Octombrie 1956 – Bangor, Washington. Articol despre o femeie care stă intr-un bar pentru a bea, barmanul zărește jetonul alb și întreabă ce semnifică. Ea îi spune, iar el o alungă din bar, spunând că nu vrea să aibă un alcoolic în barul său. Aceasta îl numește prieten.

• Aprilie 1957 – Cape Cod, Mass. Grupul recunoaște aniversările de 1, 5 și 15 ani. Persoana sărbătorită conduce ședința. Persoanei i se înmânează un set de plăcuțe de lemn gravate cu zicale AA

• Iulie 1957 – New Brunnswich, Canada. Întâlnire aniversară, membrii contribuie cu câte un dolar de fiecare an de abstinență.

• Iulie 1957 – Oregon. Peroana este prezentată de sponsorul său și este rugată să vorbească. Soția, mama sora sau fiica vin cu o prăjitură. Grupul cântă la mulți ani, iar soția vorbește pentru câteva minute.

Acestea sunt doar câteva informații despre jetoane , monede, medalioane și torturi aniversare, în încheiere iată o mărturisire:

”Am primit prima mea bucățică de marmură în AA atunci când am renunțat la băutură. Gruplul mi-a dat încă câte o bucățică la 30, 60 și șase luni. La un an am primit un jeton albastru. La doi ani am primit de la sponsorul meu un medalion de bronz, împreună cu observația. ”N-am să te felicit oferindu-ți acest medalion. De ce te-aș felicita pentru că faci ceea ce ar fi trebuit să faci tot timpul? Dar voi spune totuși Bună treabă! L-ai meritat” Și n-am să uit niciodată momentul când sponsorul meu (Tex), atunci când aveam trei săptămâni de abstinență mi-a dat un glonț de calibrul 45 legat cu un șnuruleț spunându-mi: ”Copii mei nu se îmbată. Dacă vrei să alegi calea cea blândă și ușoară, vino la mine să-ți împrumut pistolul, glontele îl ai deja.” Și încă îl mai am . La fel și abstinența. Ambele m-au salvat și mi-au dat o nouă viață.

Constantin 

1.  Caută să găsești activități A.A.  suplimentare pentru perioada de vacanță. Oferă-te să ajuți pentru a primi noi-veniți la întâlniri sau fă vizite la alcoolici internați în spital, la grup fi tu cel care face cafeaua, aranjează sau curăță încăperea etc.

2. Fi gazdă pentru discuții cu  prieteni AA, mai ales noi-veniți. Dacă nu aveți un loc unde puteți ține un gen de petrecere formală, puteți să ieșiți la un restaurant pentru un suc sau o cafea.

3. Păstrază o mică agendă cu numerele de telefon A.A. cu tine tot timpul. În cazul în care vine o poftă sau un îndemn să bei sau un act de panică - amână totul  până când vorbești cu cineva din A.A.

4. Află cât mai multe despre zona în care îți vei petrece concediul, întâlniri, grupuri, prieteni AA și când ești în zonă du-te la grup. Dacă simți că ești timid, discută cu cineva din grup înainte.

5. Eschivează-te când ești servit cu alcool. Aminteste-ți cât de deștept ai fost la scuze atunci când beai. Folosește-ți talentul acum pentru că nimic nu e mai important ca și viața ta.

6. Dacă trebuie să mergi la o petrecere unde se bea  și nu poți lua un prieten din AA cu tine, păstrează niște bomboane la îndemână .

7. Nu trebuie să stai până târziu. Dacă tot ești în vacanță ofera-ți odihnaă. 

8. Roagă-te mai mult în felul tău.

9. Nu pierde vremea. Citește cărți, vezi muzee, fă plimbări, scrie scrisori etc.

10. Nu te apuca să recuperezi ce nu ai făcut tot anul... Amintiți-vă: "Fiecare zi la timpul ei"

11. Bucurați-vă de adevărata frumusețe a vacanței. Se poate și fără alcool!

12. "După ce am avut o..." Să maiamintim Pasul douăsprezece aici?  Credem că îl știți deja...

15 sugestii pentru un alcoolic care este bine să fie luate în considerare atunci când este confruntat cu nevoia de a lua o băutură.

Nefericită persoană din lume este alcoolicul cronic care are o dorință insistentă de a se bucura de viață așa cum a cunoscut-o odată, și nu-și poate imagina viața fără alcool. 

Ei au o obsesie sfașietoare că printr-o minune vor putea controla băutul și vor fi capabili să facă acest lucru.

Sobrietatea, obsesie magnifică, este cel mai important lucru din viața lui, făra excepție. 

Puteți crede că locul de muncă, sau viața de acasă, sau unul din multe alte lucruri sunt în primul rând. Dar ia în considerare dacă nu ești sobru, și să rămâi treaz, sunt ”șanse” că nu vei avea un loc de muncă, o familie, sănatate sau chiar viată.

Dacă sunteți convins că totul în viață depinde de sobrietate dumneavoastră, aveți mult mai multe șanse de a obține sobrietatea și să stați treji. Aceasta va pune alte lucruri mai întâi, veți fi răniți dar sansele sunt:

1. Cultivă acceptarea în continuare prin faptul că alegerea este între nebăut și a fi beat și nefericit, fără a încerca să bei doar un singur pahar mic.

2. Cultivă recunoștința entuziast, pentru că ai avut norocul de a afla ceea ce a fost greșit înainte de a fi prea târziu.

3. Așteptati-vă ca fiind normale, pentru un timp, probabil, o lungă perioadă de timp, la o experiență:

a- Pofta cicălitoare pentru o băutură.

b- Impuls brusc de a lua doar o băutură.

c- Poftă, nu pentru o băutură ca atare, ci pentru strălucirea liniștii si caldura dată de o băutură sau două după care urmează….

4. Amintiți-vă că în momentele în care nu doriți o băutură sunteți în situația de a construi puterea de a nu o lua, atunci faci tot ce vrei pentru a nu o lua.

5. Dezvoltarea și repetarea unui plan de zi cu zi de a gândi și de a acționa prin care

veți trăi în acea zi, fără a lua o băutură, indiferent de ceea ce te-ar putea supăra sau cât de grea este nevoia veche pentru o băutură care te-ar putea lovi. 

6. Nici pentru o fracțiune de secundă, nu vă permiteți să vă gândiți: "Nu este un păcat, sau înseamnă nedreptate că nu pot lua o băutură, cum ar fi așa-numitul ”normal pentru oameni ".

7. Nu vă lăsați să gândiți sau să vorbiți despre orice sitație reală sau plăcere imaginată de tine, primită odată de la băutură.

8. Nu vă permiteți să credeți că un pahar sau două ar face ceva ca o situație rea să fie mai bună, sau cel puțin mai ușor de trăit cu ea. Substituiți găndului pervers cu:

"O băutură va face să fie mai rău - un pahar va însemna un om beat. "

9. Minimizarea situației dumneavoastră. Alții au probleme mai mari, și sunt veseli, astfel de oameni ar fi în cazul în care problema lor nu ar putea fi rezolvată doar prin a nu lua un pahar mic astăzi. Gândiți-vă cu recunoștință la cât de norocoși sunteți de a avea o atât de simplă și mică problemă.

10. Cultivă și trăiește bucuria abstinenței.

a- Cât de bine este să fi liber de rușine și vinovăție.

b- Cât de bine este să fi liber de consecințele unei beții, doar s-a încheiat, sau de o beație care vine și tu nu ai fost înainte niciodată în măsură a o preveni.

c- Cât de bine este să fi liber de ceea ce oamenii au gândit și au vorbit în șoaptă despre tine și de mila lor amestecată cu dispreț.

d- Cât de bine este să fi liber de teamă.

11. Cataloghează și re-cataloghează bucuriile pozitive ale sobrietății, cum ar fi:

Simpla capacitatea de a mânca și a dormi în mod normal, si de a te trezi bucuros că ești în viață; bucuros că ai fost treaz ieri, și bucuros că ai privilegiul de a sta treaz în ziua de azi.

- Capacitatea de a te confrunta cu orice în viață, ce poate veni ca pe farfurie, cu pacea minții, respectul de sine, și deținerea integrală a tuturor facultăților tale.

12. Cultivă o asociație de idei pentru ajutor:

a-Asociați băutura ca fiind singura cauză a tuturor mizeriilor, rușinii si fricii pe care le-ați cunoscut-o vreodată.

b- Asociați o băutură ca fiind singurul lucru care poate distruge dobandita fericire, și să ia de la tine respectul de sine și pacea minții.

13. Cultivă recunoștința:

a- Recunoștința ta, care poate fi foarte mare pentru un preț atât de mic plătit.

b- Recunoștință, pentru că puteți amâna o băutură pentru toată fericirea pe care sobrietatea v-o oferă.

c- Recunoștință, că există AA, si că ai aflat despre asta din timp.

d- Recunoștință că ești un alcoolic - nu sunt un om rău sau o persoană rea, dar am fost în strânsoare de o constrângere alcoolică.

e-Recunoștința că din moment ce alții au făcut-o, vă puteți în timp aduce aminte pentru a trece peste orice problem fără a dori să iei o băutură.

14. Căutați modalități de a ajuta alți alcoolici - și amintiți-vă că prima modalitate de a-i ajuta pe alții, este de a sta treaz.

15. Și nu uitați că atunci când inima este grea și rezistența scăzută iar mintea este tulburată și confuză, este mult confort într-un prieten adevărat care te înțelege, aceștia sunt prietenii tăi din AA (Alcoolicii Anonimi).

 Traducere din borușura AA Anglia

Bucurii ieșene

03 Aug 2014 Scris de

Căldura de 34 grade Celsius din Iași a fost ”umbrită” de căldura sufletească de la Întâlnirea Alcoolicilor Anonimi din regiunea Moldovei. Deși participarea nu a mai fost atât de numeroasă ca alte dăți întâlnirea a fost minunată. Revederea cu vechii prieteni AA și Al-Anon, cunoașterea noilor membrii, au creeat momente emoționante. Primirea a fost minunată, tipic moldovenească(au lipsit plăcintele poale în brâu, dar se poate și fără ele).

Cele două teme de discuții: Alcoolismul – boala întregii familii și Soluții în recuperare au produs prin împărtășiri adevărate stări emoționante, unele chiar cu lacrimi grele de suferință, dar și de bucuria descoperirii unui nou mod de viață. Într-adevăr Programul AA și Al-Anon funcționează, dacă este lăsat să funcționeze, dacă este aplicat în toate momentele vieții noastre. Puterea noastră superioară, un Dumnezeu așa cum îl înțelege fiecare și efortul personal ne deschide și ne-au deschis un nou drum , drumul spre seninătate și bucurie, bucuria eliberării din sclavia dependenței.

Pentru mine a fost o adevărată trezire la realitate mărturisirile co-dependenților, știam că le-am produs multă, multă frustrare și suferință, dar că sunt dependenți de acestea nu mi-am închipuit. Să fi dependent de suferință este chiar o noutate pentru mine. Că nu mai știu ce să facă cu viața lor (dacă alcoolicul nu mai bea și își asumă responsabilitățile neglijate pe timpul băutului), că nu mai au pe cine ajuta, controla sau condamna. Parcă a devenit o viață fără sens pentru ei. Am crezut că dacă alcoolicul nu mai bea și nu mai creează probleme viața revine la normal și totul este bine. Nu m-am gândit serios la tot răul pe care l-am provocat copiilor, soției și tuturor celorlalți, la rănile sufletești care nu se vor vindeca poate niciodată, răni pe care în inconștiența mea alcoolică nici nu am știut că le-am provocat. Oare le voi putea repara vreodată in afara faptului că voi cere poate ceva scuze sau chiar iertare, dar cu ei cum rămâne? Rămân să sufere în-continuare sau să se vindece cu ajutorul Programului Al- Anon (cei care au parte de el)

Am abordat mai mult problema co-dependenților(de fapt prima tema a întâlnirii) deoarece pentru mine a fost o adevărată trezire la realitate, un șoc, trezire care mi-a demonstrat cât de complexă este boala(alcoolismul) și cât rău am putut produce în jur. Dacă un bolnav, de orice boală gravă produce milă, compasiune, alcoolismul produce silă, ură și multă suferință pentru cei din jurul lui.

Doamne! Câte avem de reparat. Oare vom reuși? Dumnezeu ne va ajuta dacă-L vom ruga și asculta. Cât de importantă este practicarea Pașilor opt și nouă. Oare vom putea fi la înălțimea lor? Ei ne-au suportat, ne-au iertat și ne-au ajutat îmbolnăvindu-se mai tare ca noi, sacrificându-se pentru noi.

Oare vom putea da dovadă de empatie ca să-i înțelegem, să-i ajutăm? Cred că da! Programul AA ne ajută să facem aceasta! Pentru asta trebuie să fim veșnic recunoscători, lui Dumnezeu, Programului și co-dependenților. 

Constantin

12 februarie 2014. O sufragerie modestă dintr-un apartament modest într-un orașel mic și anonim, cinci persoane adunate în jurul unei mese pe care zace o carte cu coperți albastre. Lângă ea, niște pahare, cești de cafea, niscaiva aperitive și multă voie bună. Glumele și râsetele se succed de la unul la celălalt și nimic nu pare a dezvălui că de fapt acolo se desfasoară o activitate “anonimă”.

După încălzirea prealabilă, se trece și la lucruri ceva mai serioase. Cineva se prezintă: sunt Marius, alcoolic și astăzi ne-am reunit aici la prima ședință AA oficială a grupului “Doar azi” din Cugir. Se citește preambulul, cei 12 pași și parcă lucrurile devin mai clare..

Pe cartea cu coperți albastre scrie Alcoolicii Anonimi. Da, acum e clar, e vorba de un miting AA de înființare a unui nou grup.

Acum suntem patru. Pentru cineva din afara AA-ului e o cifră nesemnificativă. Pentru noi, membrii AA, știm ce înseamnă cele 4 suflete salvate și cât de greu se ajunge acolo!

Cu trei ani în urmă nu mi-aș fi imaginat o astfel de scenă. Cu trei ani în urmă eram în pragul deznădejdii și aproape împăcat cu gândul sfârșitului. Dar mi-a fost dat de undeva de sus să întâlnesc AA-ul și prin AA să întâlnesc niște oameni ca și mine. Unii dintre ei. în mod uimitor. fericiți că sunt alcoolici..

Mi-a fost cumplit de greu să renunț la mult iubitul meu alcool. Exista un anume paragraf din Bigbook care spune că atunci când nimic nu pare a funcționa, discuțiile cu alți alcoolici pot fi soluția. Așa mi-am început eu abstinența. Unii mi-au spus că au mai văzut alcoolici ca și mine care au început cu pașii 1-12 dar care nu au izbutit. Dar nu am renunțat să încerc să ajut alți alcoolici și am făcut asta începând cu prima mea zi de abstinență. Am făcut mii de kilometri singur sau împreună cu alții ca să reușim să ajungem la un grup AA. Dar cel mai mult îmi doream să am pe cineva aproape, aici, la mine în oraș. Și după aproape un an de abstinență am primit o vizită de la un fost coleg de liceu, stabilit în Spania. Printre altele, îmi spune că nu mai consumă alcool de 5 ani și îmi descrie în linii mari cum a decurs viața lui, înnecată în alcool. Coincidență?

Nu mai cred în coincidențe. Atunci am discutat împreună posibilitatea înființării unui grup AA în orașul nostru. Am făcut demersurile necesare obținerii unui sediu și deși am insistat nu am reușit acest lucru. Prietenul meu s-a reîntors în Spania și se părea că rămăsesem din nou singur. Mi-am reînceput vizitele la grupurile din țară. Am intrat și pe un forum destinat ajutorării alcoolicilor și acolo am rămas surprins că constat că există cineva din orașul meu. Ne-am întâlnit, am mers împreună la grupuri din țară și spre bucuria mea am realizat că eram îndeajuns să putem porni un grup împreună.

Ideea denumirii a fost a ei. Inițial, s-a gândit la “Doar pentru azi” însa am stabilit că e prea lung și a rămas “Doar azi”. Pentru membrii AA banuiesc că știți la ce se referă această simplă alăturare de 2 cuvinte. Esența AA se ascunde în spatele acestor simple vorbe.

Pentru că e de ajuns să nu bem azi. Pentru că trebuie să trăim doar azi.

Cea mai iubită medalie pentru mine e cea de 24 de ore. O păstrez cu mine peste tot. Nu mai e nevoie să o privesc acum, să îmi aduc aminte de principiul celor 24 de ore.

Uite așa, doi alcoolici, Marius si Carmen, au pornit un grup în acest mic oraș.

Perspective?

Păi e plin orașul ăsta de bețivi, deci cred că firma asta o să aibă mare succes! Ha! Ha!

Puțin serios, o să repetăm demersul obținerii unui sediu, poate că acum, fiind mai mulți, vom reuși. Pentru că sufrageria de care pomeneam la începutul acestei istorisiri e cea din apartamentul meu. Acum mai mergem și pe la alții prin sufragerii! Ha! Ha!

Am facut demersuri la câțiva medici, emisiuni la TV, la radio,  am pus afișe în oraș.

Am contactat și Asistența Socială din oraș. Am vorbit și cu preoți.

Și o să repet toate astea până când toate cârciumile o să fie goale! Ha! Ha!

Iubesc alcoolicii pentru sufletul lor generos și sper că demersurile noastre să mai salveze câteva suflete. Pe mine pasul 12 m-a salvat. Și nimic nu poate fi comparat cu venirea cuiva nou la grup. Nici măcar cea mai plăcută beție din vremurile de altă dată nu poate egala în intensitate acest nou sentiment. Euforia venirii cuiva nou la grup a substituit euforia mincinoasă a alcoolului. Pentru mine asta a funcționat și așa a luat ființă grupul “Doar azi”

Viitorul acestui grup? Nush, ca eu nu mă gândesc decât că el există azi!

Bune 24 de ore vă doresc tuturor!

 

Marius, grupul “Doar azi”,Cugir.

Postare articole

Pentru a adăuga un articol trebuie să te loghezi aici

Dacă dorești să te implici și nu ai cont... inscrie-te aici

Stai in legatura cu noi

Inscri-te aici si primesti in casuta ta de mail articole din revista noastra! Bucura-te de abstinenta cu Noi Insine. Nu vom folosi si nu vom furniza adresa ta de mail sau numele si nu vom trimite mai mult de 2-3 emailuri lunar.

Preambulul A.A.

logo-aa  Alcoolicii Anonimi sunt o comunitate de bărbaţi şi femei care îşi împărtaşesc experienţa, puterea şi speranţa, cu scopul de a-şi rezolva problema comună şi de a-i ajuta şi pe alţii să se însănătoşească de pe urma alcoolismului. Singura cerinţă pentru participare ca membru este dorinţa de a înceta băutul. AA-ul nu percepe nici cotizaţii, nici taxe de înscriere, ne finanţăm prin contribuţiile noastre. AA nu se afiliază nici unei secte, nici unei formaţiuni religioase sau politice, nici unei organizaţii sau instituţii; ei nu doresc să se angajeze în nici o controversă; nu sprijină şi nu contestă nici o cauză. Scopul nostru primordial este acela de a rămâne abstinenţi şi de a-i ajuta pe alţi alcoolici să ajungă la abstinenţă.(Copyright © The AA Grapevine, Inc. Reprodus cu permisiune)