Citim ce am scris despre Noi Înșine...

Bună, mă numesc Mirela și sunt alcoolică 

A trecut mai bine de un an... am descris și povestit multe întâmplări din timpul alcoolismului meu, dar am evitat să-mi scriu povestea.

Mi-am zis că nu este necesar, că nu are nimeni neaparăt nevoie să o știe, că sunt deja atâtea povești... am fost și sunt mereu deschisă să vorbesc sau să scriu despre alcoolism, dar de la cap la cap nu am pus povestea încă; poate pentru că abstinența a venit atât de neașteptat de nimeni (nici de mine), fără a avea vreodată vreun gând să încetez băutul complet (toate luptele mele concentrându-se asupra încercării, în final obositoare și fără de rezultat pozitiv, de a controla cantitatea de băutură) .

Știu acum că m-am născut să devin alcoolică, altfel nu poate fi!

De la mama mea am învațat, pe atunci inconștient că sticla se ascunde, să nu vadă (în caz că ne vizita cineva... de obicei bunica) cât bea tata. Dar îi mai lua din conținutul sticlei (când nu vedea) ca să-i dea mai târziu când goală fiind o trimitea să-i mai cumpere, sau mai ascundea sticle cumpărate pentru el să le aibă când le va cere.

Mama, săraca nu a putut să mă învețe de ale vieții prea multe... mai întâi, nici ea nu știa, s-a măritat tânără ca să scape din o familie ce nu o mai dorea (mama ei se recăsătorise și avea un băiat cu noul soț), a simțit emoțional și fizic asta, așa că s-a dus după primul ce i-a ieșit în cale, tata. Mi-a povestit mama că o ruga bunica ei: nu te du după el, că e bețivan... dar mama cred ca l-a și iubit și s-a dus...

Așa am venit și eu pe lume, cu alcoolul ca fiind ceva ce transforma starea de bine de la noi în teroare... la alte familii unde nu se bea simțeam pace și armonie și, copil fiind visam că atunci când voi fi mare așa o familie îmi doresc și eu, nimic mai mult.

Și Dumnezeu mi-a ascultat rugămintea și exact asta mi-a dat: pace și armonie... dar mai întâi a trebuit să descopăr că le am, să trec prin chinurile experienței mele cu alcoolul pentru ca în final, tot prin harul și mila lui Dumnezeu să înțeleg ce se întâmplă cu mine.

Din păcate (sau așa a fost să fie), mama nu a avut timp să-mi ofere iubire, știam că mă iubește, dar era prea ocupată de a se îngrijii de casa, masă, familie, soț iar despre cele ale sufletului nu știa nici ea cred... așa că la primele mele experiențe emoționale pe care nu am știut cum să le gestionez mi-am cumpărat o sticlă de vodcă pe care am băut-o pe ascuns cu scopul de a dormi și uita.

Consider că din acel moment deja am devenit alcoolică, cu toate că până la finalul acceptat și de mine am trecut prin toate etapele alcoolismului pe o durată de aproape 18 ani. Am băut la început doar când simțeam că nu fac față realității-de la acea sticlă de vodcă până la următoarea întâmplare compulsivă au trecut mai întai cam 3 ani, dar de fiecare dată brutal, alcool cu multe grade așa cum avem pe la noi, de aia sevrajul s-a instalat destul de repede.

De aici am constatat mai târziu, în abstinență, că alcoolul nu mi-a plăcut, l-am băut ca să uit și de fiecare dată fără să mă vadă nimeni, pe ascuns... predispoziția de a deveni alcoolică fiind în genele mele, am declanșat-o cu prima sticlă întreg băută!... putea fi și altă dependență, dar la alcool a fost ușor de ajuns, sau aveam o atracție inconștientă moștenită ori așa am văzut că fac și alții .

Dumnezeu mi-a purtat pașii pe alte meleaguri apoi și așa am cunoscut vinul. Am schimbat tipul de băutură, de vodca nu m-am mai atins (poate asta m-a și salvat) și am rămas la vin și bere. Nu pot să vă spun dacă din cauza inconștienței mele sau din cauza alcoolului care a pus stăpânire pe mintea mea în anii ce-au urmat, nu am știut ce este cu mine, nu am căutat nici o explicație, am trăit la voia întâmplării fără ca EU să am vreo influență, cred că și bunul gând și reușita de a nu bea cât am fost gravidă tot de la Dumnezeu a venit. Altfel nu pot explica de ce acea perioadă pe care am considerat-o cea mai frumoasă din viața mea de atunci nu am văzut că se datorează lipsei alcoolului.

După o vreme de la nașterea copilului (după ce nu am mai alaptat) boala a trebuit să-si urmeze cursul... așa că trebuia recuperat...

După câteva băute în care de acum scăpam controlul mult mai des, soțul meu și-a dat seama ce se întâmplă cu mine, dar amândoi încă fără a vedea o soluție. La început mi s-a spus blând, apoi agresiv, apoi alternat să beau mai puțin... în scurt timp mi-am dat seama că soțul meu nu mă protejează și trebuie să mă ascund bine dacă vreau să nu mă prindă băută, altfel va știi toată lumea.

Recunosc că sunt o persoană destul de introvertită cu oamenii normali, ceva    s-a intamplat în copilărie și adolescență care m-a făcut să mă retrag, apoi pentru că trebuia să beau și să nu mă vadă nimeni îmi era necesar să fiu cât mai mult singură. Nu mi-a fost greu. Soțul meu muncea de dimineața până seara separat de mine, de ceilalți oameni mă feream... dar cum boala este progresivă... toți au aflat în final...

Mai întâi am început să uit ce făcusem seara, când ajungeam în pat, tremurăturile erau la ordinea zilei, răul dimineților când doar sufletul nu mi     l-am vomat, durerea din tot corpul și toți mușchii, imposibilitatea de a gândi rațional... beam câte o săptămână zilnic crescând cantitatea, apoi, ciudat, mă opream și încercam să mă refac... trecea o vreme și o luam de la capăt, de la o pauză de 2-3 luni, la noi pe perete, în dormitor, a ajuns scris de sotul meu: Mirela este beată la fiecare trei săptămâni: NOROC!

Dacă refac cursul corect ,mai întâi am ajuns cu 4,2% mie alcoolemie în sânge la spital, asta nu a fost nimic căci în afară de tremurături și dureri de corp nu am pățit nimic, m-am oprit o vreme până mi-am revenit promițând și crezând în îndreptare... ciclul s-a reluat... o alta dată în urma unui scandal amplu, am luat brusc, obligată de împrejurări, hotarârea să nu mai beau până la anul nou... atât a trebuit!

“Mai întâi am început să uit ce făcusem seara, când ajungeam în pat, tremurăturile erau la ordinea zilei, răul dimineților când doar sufletul nu mi l-am vomat, durerea din tot corpul și toți mușchii, imposibilitatea de a gândii rațional....“

Creierul obișnuit cu mult alcool nu a mai putut funcționa normal, (normal pentru el era cu alcool), neuronii și legăturile dintre neuroni au fost afectate, am intrat seara în delir, am început să aud și să cred voci în minte, să am viziuni, coșmaruri, trei crize de delirum tremes...curios, nu a remarcat nimeni, era într-o perioadă aglomerată a anului, (chiar ca și cea de acum)... totul s-a sfârșit în cea de-a treia zi, seara când vocea din minte mi-a spus să mă duc în beci să-i aduc vin, doar atunci a revenit rațiunea și gândirea știind că în beci nu este vin, soțul meu l-a turnat pe tot la canal.

Mi-am dat seama ca sunt închipuiri, m-am speriat (cred, nu mai știu) și pentru prima dată am acceptat ajutor. Am mers trei luni la întâlnirile Caritas pentru dependenți, am căutat informații despre alcool pe internet, am descoperit un forum unde am început să citesc... nu a fost însă îndeajunsă suferința.... după anul nou așa cum mi-am propus am băut din nou și a urmat înca un ciclu de doi ani și jumătate de luptă cu controlul.

Totuși, acum era o diferență, această luptă era ceva mai conștientă, știam, simțeam că nu este în ordine să beau așa de mult!

Am încercat tot ce am putut, în ultimul an și jumătate am notat chiar și cantitatea băută, după o săptămână - 10 zile de băutură în care nu notam nimic, doream să arunc caietul, totuși ceva m-a oprit și sinceră am notat mai departe zilele... mereu îmi era frică să nu mă mai apuce vreo criză, așa că atunci când încercam să mă refac, mai consumam zilnic ceva descrescător să nu mă opresc dintr-o dată.

Am descoperit la sfârșitul anului că zilele cu băutură le întrec mult pe cele fără băutură.

În fața adevărului scris de mine, iar nu mi s-a părut firesc...

Am trăit acești ani dublu, în interior lupta  cu demonii alcoolului, în exterior, cu frica să nu afle soțul meu ceva, să mă feresc de mica societate din jurul meu, de copil. O parte mare am reușit să le ascund, o parte, nu... ele au avut rolul de a mă aduce mai aproape de abstinență.

Un moment declanșator a avut-o o întrebare a soțului meu:

El: -De ce ne faci nouă toate astea, de ce ne faci să suferim?

Eu: -Dar eu nu vreau să vă fac să suferiți!

Apoi gândul cel bun mi-a trimis această întrebare: Dacă EU nu vreau să vă fac să suferiți, atunci cine o face?

Așa am pornit în căutarea aflării adevărului ,nu știam unde să-l caut, așa că am început cu librăria din oraș. Nici nu știam exact ce caut, vroiam să aflu ceva despre alcoolism, asta căutam, o carte cu informații, în schimb Dumnezeu mi-a pus în mâini o carte care mi-a dezvăluit natura noastră omenească, m-a învățat despre sinele adevărat și sinele fals, ego ,emoții, durere, dorințe și impulsuri și m-a învățat să traiesc AZI, să cred că momentul prezent este tot ce am și că nimic nu pot face decât pentru AZI. Dar de băut, tot nu mă puteam opri...

Ajungem la abstinență când suntem la fundul sacului. Eu nu eram la fundul sacului social, aveam soțul, copilul, totul azi ca și ieri... dar emoțional, durerea mea de azi se așeza peste durerea veche de ieri într-o cumplită neînțelegere a ce se întamplă... în final înțelesesem că ceva în mine vrea alcool și că nu  pot să-l opresc. Așa că fundul sacului meu este suferința provocată de alcool, suferința care ajunsese atât de mare încat, atunci când nu am mai suportat-o, jugul ei s-a rupt... și eu reușesc greu să o descriu, e ca un scurtcircuit când un aparat primește prea mult curent... așa pot explica eu ceea ce nu se poate explica, adică mila lui Dumnezeu pentru mine care m-a eliberat atunci când egoul alcoolului l-am lăsat să cadă.

Așa am deschis într-o dimineață (după trei zile de umblat aiurea ca să beau pe unde pot, acasă nu puteam, aveam musafir pe mama) din nou forumul, unde de data asta găseam foarte multe informații care mi se potriveau, care de data asta eram deschisă să le accept. Ce m-a salvat în acea zi? Să trăiesc doar pentru azi, să nu mă gândesc la ziua de mâine, să nu beau doar pentru 24 ore.

Alături de învățăturile pe care le citisem în carte, programul era la fel, doar pentru azi.

Așa am hotărât pentru acea zi să nu beau.

Și când suntem dispuși să cerem ajutor, oameni, situații, întâmplări folositoare îți ies deodată în cale, așa a fost și cu mine. (Coincidențele sunt felul lui Dumnezeu de a rămâne anonim! Einstein) 

Un membru al comunității AA  bineintenționat de a face un pas 12 m-a contactat, a avut cu răbdare și bunavoință darul să-mi prezinte programul, m-a ascultat, sfătuit, îndrumat... eu l-am ascultat... și iată-mă acum, fericită, abstinentă... totul datorându-se unui program și unor oameni excepționali pe care am avut bunavoința și mintea deschisă de ai asculta.

Merg cu regularitate la întâniri, acolo mă simt ACASĂ, în casa sufletului meu... am auzit  o povestire cum că un băț se poate rupe ușor în două cu mâinile, dar încearcă să rupi o legatură de bețe... nu poți... așa este și la noi, uniți, alături de grup rămânem împreună și suntem imuni în fața alcoolului.

Mirela

Ultima modificare Luni, 12 Ianuarie 2015 22:29
Evaluaţi acest articol
(14 voturi)

Postare articole

Pentru a adăuga un articol trebuie să te loghezi aici

Dacă dorești să te implici și nu ai cont... inscrie-te aici

Stai in legatura cu noi

Inscri-te aici si primesti in casuta ta de mail articole din revista noastra! Bucura-te de abstinenta cu Noi Insine. Nu vom folosi si nu vom furniza adresa ta de mail sau numele si nu vom trimite mai mult de 2-3 emailuri lunar.

Preambulul A.A.

logo-aa  Alcoolicii Anonimi sunt o comunitate de bărbaţi şi femei care îşi împărtaşesc experienţa, puterea şi speranţa, cu scopul de a-şi rezolva problema comună şi de a-i ajuta şi pe alţii să se însănătoşească de pe urma alcoolismului. Singura cerinţă pentru participare ca membru este dorinţa de a înceta băutul. AA-ul nu percepe nici cotizaţii, nici taxe de înscriere, ne finanţăm prin contribuţiile noastre. AA nu se afiliază nici unei secte, nici unei formaţiuni religioase sau politice, nici unei organizaţii sau instituţii; ei nu doresc să se angajeze în nici o controversă; nu sprijină şi nu contestă nici o cauză. Scopul nostru primordial este acela de a rămâne abstinenţi şi de a-i ajuta pe alţi alcoolici să ajungă la abstinenţă.(Copyright © The AA Grapevine, Inc. Reprodus cu permisiune)