OMUL NU AR TREBUI SĂ FIE MÂNDRU

25 Ian 2016
1136 ori

Bună! Sunt Constantin și sunt alcoolic.

Pentru cel care vine pentru prima dată la Alcoolicii Anonimi, adevărata dificultate este de a spune cu voce tare: Mă numesc ..... și sunt alcoolic, este ușor de înțeles, care om dorește să-și accepte înfrângerea? Chiar și pentru o rugăciune este nevoie să îngenunchezi, nu neapărat fizic, dar să te  recunoști învins? Pare prea mult? Nu! Suferința îndurată te ajută să o faci.

O să vorbesc numai din propria experiență. Am fost învățat să mă bazez pe măreția omului, pe  atotputernicia lui, el poate controla și adapta natura, poate face orice, atunci, când și-o dorește, și am ajuns la un eșec total De ce trebuie să fiu mîndru, de ce trebuie să mă cred mai bun ca alții? Greșelile mele au fost mai mari și mai multe ca ale lor. Am crezut că pot controla totul cu puteile mele, așa zise extrordinare, inclusiv consumul de alcol, de fapt o să mă refer numai la consumul de alcool. Am reușit? Nu!

Am fost în stare să învăț ceva din proriile experiențe, din propriile greșeli? Nu! Am plătit pentru ele scump, trăind cu speranța că voi reuși să nu mai beau. Nu am reușit! Repetatele internări în spitale, amenințările de tot felul(unele duse la îndeplinire, altele nu), hotărârile mele solemne în fața oamnenilor și a lui Dumnezeu, nu au pus capăt dependenței mele. Eram deja conștient că sunt dependent și că o voință puternică mă va scăpa, voință care, în alte situații, chiar era puternică, numai că în fața alcoolului era inexistentă, amăgirea că voi bea numai un pahar nu a funcționat niciodată. Nu am învățat nimic din aceste experiențe, dimpotrivă i-am convins pe ceilalți că nu sunt un om de cuvânt , că promisiunile mele nu valorează doi bani. Ce este interesant este faptul că nici ei nu au învățat nimic, de cât să mă condamne(nu aveau de unde să știe că sunt un om bolnav). Condamnarea lor era de fapt o dovadă de iubire(asta am îțeles-o mai târziu) doreau să mă ajute dar, nu știau cum.

Intrând în AA, primul lucru pe care l-am aflat a fost că trebuie să mă predau. Numai predându-te poți învinge. Nu mi-am mai pus întrebarea , cum pote fi cel care se predă un învingător(ce ti e și cu logica asta)? M-am predat și gata! Cei 45 de ani de consum alcoolic m-au convins că eu de capul meu nu sunt nimic, cu toate pretențiile mele. M-am străduit să dobândesc smerenia în locul mândriei, înțelegând în sfârșit că numai prin smerenie te poți ridica, în creștinism i se spune o ”coborâre în sus”. Am avut noroc Programul AA m-a ajutat, odată cu fiecare Pas parcurs să las să picure și câte o picătură de smerenie, de umilință.

Prin ea însăși, băutura, presupunând, deasemenea, că băutura(alcoolismul) este o boală, și din punct de vedere medical este, m-au convins că sunt neputincios, că nu mai sunt stăpân pe viața mea -  grozavă lovitură dată mândrie mele exacerbate. Dacă aș fi aflat că alcoolismul este o boală nevindecabilă, fără să cunosc Programul AA, probabil aș fi căzut în deznădeje și aș fi băut până la moarte, nu probabil, sigur, am luat această hotărâre, bând trei săptămâni zi și noapte, numai că Dumnezeu a vut un alt plan cu mine. Așa cred, mi-a dat posibilitatea să inființez Grupului AA din Suceava(2001) dându-mi posibilitatea să mai diminuez din păcatele mele ajutând alți oameni aflați în aceiași suferință. Doamne, ascunse sunt căile Tale!

Am înțeles că trebuie să mă ridic, cerând ajutor Lui Dumnezeu și comunității AA, completat de efortul personal în parcurgerea Pașilor și aplicarea învățăturilor căpătate în Program în toate momentele vieții.

Este dificil pentru un adult să treacă de la mândria exacerbată la o smerenie activă, la o umilință în fața lui Dumnezeu dar, nu imposibil, o cât de mică bunăvoință ajută enorm. Numai prin bunăvoință fiecare pas al programului devine tot mai ușor de făcut.

Așa zisa ”cădere în sus” nu te trimite în noroiul abisului, ci te ridică la adevărata demnitate de om, ”cădere” care este mai dulce de cât vodca, de când sunt treaz nu mai simt automilă(VSM).

Poate că Dumnezeu a creeat prin mine un model de om, un alcoolic prin care să arate în mod clar căderea omului pe deoparte, și ridicarea lui pe de o altă parte, din minciună și murdărie. Da! Dumnezeu arată calea dar, cel în cauză trebuie să meargă pe ea, eu mă străduiesc să merg, mai încet sau mai repede, Rugăciunile, Programul, Grupul AA și recunoștința îmi dau puterea.

 

Vă sunt recunoscător pentru abstinența mea!

Ultima modificare Sâmbătă, 19 Martie 2016 18:37
Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Postare articole

Pentru a adăuga un articol trebuie să te loghezi aici

Dacă dorești să te implici și nu ai cont... inscrie-te aici

Stai in legatura cu noi

Inscri-te aici si primesti in casuta ta de mail articole din revista noastra! Bucura-te de abstinenta cu Noi Insine. Nu vom folosi si nu vom furniza adresa ta de mail sau numele si nu vom trimite mai mult de 2-3 emailuri lunar.

Preambulul A.A.

logo-aa  Alcoolicii Anonimi sunt o comunitate de bărbaţi şi femei care îşi împărtaşesc experienţa, puterea şi speranţa, cu scopul de a-şi rezolva problema comună şi de a-i ajuta şi pe alţii să se însănătoşească de pe urma alcoolismului. Singura cerinţă pentru participare ca membru este dorinţa de a înceta băutul. AA-ul nu percepe nici cotizaţii, nici taxe de înscriere, ne finanţăm prin contribuţiile noastre. AA nu se afiliază nici unei secte, nici unei formaţiuni religioase sau politice, nici unei organizaţii sau instituţii; ei nu doresc să se angajeze în nici o controversă; nu sprijină şi nu contestă nici o cauză. Scopul nostru primordial este acela de a rămâne abstinenţi şi de a-i ajuta pe alţi alcoolici să ajungă la abstinenţă.(Copyright © The AA Grapevine, Inc. Reprodus cu permisiune)